Gazele atmosferice sunt gazele care se găsesc în aerul din jurul nostru. Acestea sunt argonul, dioxidul de carbon, heliul, azotul şi oxigenul.
Dintre aceste gaze, argonul, oxigenul şi azotul sunt produse în principal prin metoda separării aerului în componentele sale. Această metodă presupune reducerea temperaturii aerului, până când fiecare componentă se lichefiază şi poate fi extrasă.
Dintre celelalte două gaze din acest ansamblu, dioxidul de carbon este un produs secundar al mai multor procese de prelucrare chimică.
Heliul se găseşte în natură numai în scoarţa terestră, capturat în zone neporoase ale rocilor, similar petrolului. Aceste surse de heliu se găsesc doar în anumite zone ale lumii, cu un anume profil geologic şi de aceea, heliul este un gaz rar şi scump.
Fiecare dintre aceste gaze are proprietăţi unice: Împreună formează un amestec, care susţine viaţa şi care şi-a menţinut compoziţia, dacă nu şi concentraţiile, de-a lungul a milioane de ani.
Majoritatea gazelor atmosferice sunt clasificate ca fiind nereactive sau inerte, doar gazele oxidante, respectiv oxigenul şi dioxidul de carbon, reacţionează uşor la alte elemente. Aceste proprietăţi ale gazelor atmosferice, enumerate mai sus, dar şi altele, sunt pe deplin exploatate în procesele industriale.
